Romania - Frnata: 2-2.

Am trait senzatii puternice din cauza acestui meci. Inainte de a incepe, ma gandeam ca un egal ar fi cel mai bun rezultat pe care l-am putea scoate. Apoi, ma gandeam sa nu luam o bataie zdravana, un fel de razbunare a francezilor pentru egalul smuls de noi la Euro 2008. Apoi, dupa cele doua goluri marcate de Romania in 17 minute, ma gandeam ca in sfarsit vom castiga impotriva Frantei. Golul lui Ribery venit inainte de pauza parca a turnat plumb in ghetele jucatorilor romani. Se pierdeau pur si simplu pe teren. Astazi am citit in presa, Ogararu ii cerea lui Piturca sa faca ceva, francezii ne sufocau! Insa ca de obicei Piturca face pe el cand vine vorba de schimbari sau modificari in perfectul lui sistem tactic. Poate daca intram la pauza cu un avantaj de 2 goluri altfel era situatia.

Incepe repriza a 2-a. Noi nu mai contam deloc in atac, in schimb francezii ne sufoca din nou, atacand in valuri si punand in pericol poarta lui Lobont. Ma asteptam ca Piturca sa faca o schimbare. Insa, surpriza, NIMIC!!!

Vine golul egalizator, un gol magnific de altfel la care Lobont ramane fara replica. Parca i se citea surprinderea in ochi. Acest gol parca a marit doza de plumb din ghetele alor nostri.

Gandind la rece, nu ai cum sa obtii mai mult impotriva unei formatii cu super-jucatori, nu ai cum sa obtii mai mult jucand cu 7 jucatori de profil defensiv ( aici exclud portarul ), si cand le dai o gramada de sarcini defensive celor 3 jucatori de atac. Nu ai cum sa castigi un astfel de meci daca ti-e frica. Bunul nostru capitan Cristi Chivu zicea “ne-am” speriat in momentul in care conduceam cu 2-0. Acum stau si ma intreb: de ce v-ati speriat ? De victorie? Eu zic ca ar fi trebuit sa va temeti de infrangere.. nicidecum de o victorie istorica.

De fapt, daca stau si ma gandesc. vorbele astea le auzim tot timpul in momentul in care avem un avantaj, la un moment dat, apoi pana la finalul meciului il pierdem.

Cu o victorie impotriva Frantei, calificarea noastra la Campionatul Mondial ar fi iesit la suprafata. Asa, trebuie sa mai sapam un pic, poate dam de ea. Desi ma tem ca vom mai face pasi gresiti si s-ar putea s-o compromitem, DIN NOU!